Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

nutrimenta ignis

  • 1 nutrimentum

    nūtrīmentum, ī, n. (nutrio) = τροφειον (Gloss.), die Nahrung, Ernährung, Plin. 9, 2 u. 17, 213. Cael. Aur. de morb. chron. 2, 1. § 7 u. 9; 4, 3, 46. – übtr., sollicitudinis nutr. vitiosum et inutile, Sen. ad Marc. 11, 4: hoc et iste sermo truculentiae hominis nutrimento fuit, Apul. met. 9, 36. – gew. Plur. nūtrīmenta, ōrum, n., die Nahrung, I) eig.: A) die Nahrungsmittel, nutrimenta ignis, Brennstoffe, Val. Max. u. Iustin.: u. so arida nutrimenta, Verg. – B) die erste Erziehung, Zucht, locus nutrimentorum, Suet.: per hanc consuetudinem nutrimentorum (ersten Jugendjahre), Suet.: digna nutrimenta, quae etc., Val. Max.: nec reddita caro nutrimenta patri, und es wurde nicht die Erziehung gelohnt dem t. V., Val. Flacc. – II) übtr., Nahrung u. Pflege, erste Entwickelung u. dgl., educata huius nutrimentis eloquentia, Cic.: incunabula et nutrimenta culpae, Val. Max.: favoris nutrimentis prosequi, durch Ausdrücke des Wohlwollens beleben u. stärken, Val. Max.: per arcanos susurros nutrimenta fictis criminibus subserentes, neue Nahrung gebend, Amm.

    lateinisch-deutsches > nutrimentum

  • 2 nutrimentum

    nūtrīmentum, ī, n. (nutrio) = τροφειον (Gloss.), die Nahrung, Ernährung, Plin. 9, 2 u. 17, 213. Cael. Aur. de morb. chron. 2, 1. § 7 u. 9; 4, 3, 46. – übtr., sollicitudinis nutr. vitiosum et inutile, Sen. ad Marc. 11, 4: hoc et iste sermo truculentiae hominis nutrimento fuit, Apul. met. 9, 36. – gew. Plur. nūtrīmenta, ōrum, n., die Nahrung, I) eig.: A) die Nahrungsmittel, nutrimenta ignis, Brennstoffe, Val. Max. u. Iustin.: u. so arida nutrimenta, Verg. – B) die erste Erziehung, Zucht, locus nutrimentorum, Suet.: per hanc consuetudinem nutrimentorum (ersten Jugendjahre), Suet.: digna nutrimenta, quae etc., Val. Max.: nec reddita caro nutrimenta patri, und es wurde nicht die Erziehung gelohnt dem t. V., Val. Flacc. – II) übtr., Nahrung u. Pflege, erste Entwickelung u. dgl., educata huius nutrimentis eloquentia, Cic.: incunabula et nutrimenta culpae, Val. Max.: favoris nutrimentis prosequi, durch Ausdrücke des Wohlwollens beleben u. stärken, Val. Max.: per arcanos susurros nutrimenta fictis criminibus subserentes, neue Nahrung gebend, Amm.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > nutrimentum

  • 3 nutrimentum

    nūtrīmentum, ī n. [ nutrio ] (чаще pl.)
    1) питание, перен. пища ( nutrimento alicujus rei esse Ap)
    nutrimenta ignis Just, VM — горючий материал, топливо
    2) pl. воспитание, раннее детство ( consuetudo nutrimentorum Su); уход, ухаживание, лелеяние (educata Isocrătis nutrimentis eloquentia C)

    Латинско-русский словарь > nutrimentum

  • 4 aridus

    arĭdus, a, um [st2]1 [-] aride, sec, desséché. [st2]2 [-] qui dessèche. [st2]3 [-] décharné, maigre, sec, chétif, pauvre, misérable; chiche, avare.    - arida febris, Virg. G. 3, 458: fièvre qui donne soif, fièvre qui altère.    - arida guttur, Ov.: gosier sec.    - aridus cliens, Mart.: misérable client.    - aridus color, Plin. 12, 26, 59, § 129: couleur de feuille morte.
    * * *
    arĭdus, a, um [st2]1 [-] aride, sec, desséché. [st2]2 [-] qui dessèche. [st2]3 [-] décharné, maigre, sec, chétif, pauvre, misérable; chiche, avare.    - arida febris, Virg. G. 3, 458: fièvre qui donne soif, fièvre qui altère.    - arida guttur, Ov.: gosier sec.    - aridus cliens, Mart.: misérable client.    - aridus color, Plin. 12, 26, 59, § 129: couleur de feuille morte.
    * * *
        Aridus, pen. corr. Adiectiuum. Qui est ari, et a perdu son humeur naturel, Aride, Sec. Communement on dit Tari.
    \
        Aridus aspectu. plin. Sec à veoir.
    \
        Aristae aridae. Catull. Fort seiches.
    \
        Arua arida. Ouid. Maigres, secz, et infertiles.
    \
        Color aridus. Plin. Comme celle d'une chose seiche.
    \
        Crura arida. Ouid. Jambes seiches, maigres, et gresles.
    \
        Febris arida. Virg. Fiebvre chaulde, qui donne grande alteration.
    \
        Aridae ficus. Plaut. Seiches. \ Fragor aridus. Virg. Esclatant.
    \
        Homo aridus, per metaphoram. Terent. Sec d'avarice, Chiche.
    \
        Nutrimenta ignis arida. Virgil. Petites buchettes seiches pour allumer le feu.
    \
        Prata arida. Virg. Quand l'herbe est meure, et preste à faucher.
    \
        Sonus aridus. Esclatant.
    \
        Viator aridus. Virgil. Fort alteré.
    \
        Victus aridus. Cic. Traictement seiche et austere, point delicat.
    \
        Vita arida. Cic. Vie austere.

    Dictionarium latinogallicum > aridus

  • 5 alimentum

    ălĭmentum, i, n. [alo], nourishment, nutriment; and concr., food, provisions, aliment (in the poets only in the plur.).
    I.
    In gen.:

    alimenta corporis,

    Cic. Univ. 6:

    plus alimenti est in pane quam in ullo alio,

    Cels. 2, 18; so id. 8, 1; Plin. 17, 13, 20:

    alimenta reponere in hiemem,

    Quint. 2, 16, 16; Suet. Tib. 54; cf. Tac. A. 6, 23:

    alimenta petens,

    Vulg. Gen. 41, 55:

    alimenta negare,

    Ov. Tr 5, 8, 13:

    habentes alimenta et quibus tegamur,

    Vulg. 1 Tim. 6, 8.—In the jurists:

    alimenta,

    all things which pertain to the support of life, aliment, maintenance, support, Dig. 34, tit. 1, De alimentis, and 1. 6.— Poet. (very freq. in Ovid):

    picem et ceras, alimentaque cetera flammae,

    Ov. M. 14, 532:

    concipit Iris aquas, alimentaque nubibus affert,

    id. ib. 1, 271:

    lacrimaeque alimenta fuere,

    tears were his food, id. ib. 10, 75 (cf.:

    fuerunt mihi lacrimae meae panes die ac nocte,

    Vulg. Psa. 41, 4):

    ignis,

    Ov. M. 8, 837. — Trop.:

    vitiorum,

    Ov. M. 2, 769:

    furoris,

    id. ib. 3, 479:

    addidit alimenta rumoribus,

    gave new support to the rumors, Liv. 35, 23 fin.:

    alimentum famae,

    Tac. H. 2, 96:

    alimentum virtutis honos,

    Val. Max. 2, 6, 5.—
    II.
    Esp., for the Gr. tropheia or threptra, the reward or recompense due to parents from children for their rearing: quasi alimenta exspectarct a nobis (patria), Cic. Rep. 1, 4 Mos. (in Val. Fl. 6, 570, this is expressed by nutrimenta; in Dig. 50, 13, 1, § 14, by nutricia).

    Lewis & Short latin dictionary > alimentum

См. также в других словарях:

  • John Bosco — (1815–1888)    Saint and founder of the Society of St. Francis De Sales, known as the Salesians. John Bosco was known as the “Dreaming Saint” because of his frequent lucid dreams, more like out of body travels, in which he encountered angels,… …   Encyclopedia of Demons and Demonology

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»